ÎNREGISTRAREA CĂSĂTORIEI
(1) Declaraţia de căsătorie se face personal, de către viitorii soţi, un bărbat şi o femeie, în scris, la S.P.C.L.E.P. sau, după caz, la primăria locului de domiciliu ori de reşedinţă al unuia dintre ei şi se publică în ziua în care a fost primită, prin afişare, în extras, la sediul primăriei, pe pagina de internet a acesteia şi pe portalul S.I.I.E.A.S.C., şi după caz, la sediul primăriei unde celălalt soţ are domiciliul sau reşedinţa.
(2) Prin excepţie, căsătoria poate fi încheiată în altă unitate administrativ-teritorială decât cea în a cărei rază teritorială domiciliază sau îşi au reşedinţa viitorii soţi, în baza documentelor justificative, numai cu aprobarea primarului unităţii administrativ-teritoriale unde se încheie căsătoria şi cu obligativitatea înştiinţării primăriei de domiciliu sau de reşedinţă a viitorilor soţi, în vederea publicării declaraţiei de căsătorie.
(3) Prevederile alin. (1) se aplică şi în situaţia căsătoriilor încheiate la misiunile diplomatice şi oficiile consulare de carieră ale României, unde cetăţenii români pot depune declaraţia de căsătorie dacă cel puţin unul dintre viitorii soţi, cetăţean român, are domiciliul sau reşedinţa în statul în care acestea sunt acreditate să exercite funcţii consulare şi dacă legislaţia statelor acreditare nu se opune expres în acest sens sau dacă statele acreditare recunosc aceste căsătorii şi niciunul dintre viitorii soţi nu deţine şi cetăţenia statului în care misiunea diplomatică/ oficiul consular de carieră este acreditată/acreditat să exercite funcţii consulare.
Dacă de la data depunerii declaraţiei de căsătorie au trecut 30 de zile şi căsătoria nu a fost încheiată ori dacă viitorii soţi doresc să modifice declaraţia iniţială la datele privind numele de familie şi/sau regimul matrimonial, aceştia vor face o nouă declaraţie de căsătorie, dispunându-se publicarea acesteia; la depunerea declaraţiei de căsătorie ofiţerul de stare civilă are obligaţia de a informa viitorii soţi că modificarea conţinutului acesteia presupune curgerea unui nou termen pentru publicitate, opoziţie şi oficiere.
(4) Odată cu declaraţia de căsătorie viitorii soţi prezintă următoarele documente:
- a) documentul cu care se face dovada identităţii, a domiciliului şi reşedinţei, după caz, în original; în cazul rezidenţilor străini, dovada adresei de domiciliu se face cu document eliberat de I.G.I.;
- b) certificatul de naştere, în original, sau, pentru cetăţeanul străin, după caz, extrasul de naştere/extrasul multilingv al actului de naştere;
- c) certificatul medical privind starea sănătăţii, aflat în termen de valabilitate, întocmit pe formular-tip, care trebuie să poarte numărul de înregistrare, data certă şi semnătura medicului; certificatele medicale sunt valabile 30 de zile de la data emiterii şi trebuie să cuprindă menţiunea că persoana se poate căsători; certificatele medicale emise de instituţii medicale în străinătate pentru uzul misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare de carieră ale României trebuie să conţină toate datele din formularul-tip şi să fie însoţite de traducerea în limba română legalizată;
- d) convenţia matrimonială autentificată de notarul public, după caz;
- e) documente, în original, traduse şi legalizate, din care să rezulte desfacerea/încetarea căsătoriei anterioare, dacă este cazul.
(5) Dovada desfacerii căsătoriei anterioare se poate face cu unul dintre următoarele documente:
- a) certificatul de naştere sau de căsătorie, cu menţiunea de desfacere a căsătoriei;
- b) sentinţa de divorţ rămasă definitivă; pentru divorţul pronunţat în intervalul 8 octombrie 1966-31 iulie 1974, aceasta trebuie să poarte menţiunea că a fost înscrisă în actul de căsătorie în termen de două luni de la rămânerea definitivă a hotărârii;
- c) certificatul de divorţ eliberat de ofiţerul de stare civilă sau notarul public român;
- d) sentinţa rămasă definitivă sau certificatul de divorţ eliberat(ă) de autorităţile străine privind cetăţeanul/cetăţenii străin/străini, însoţită/însoţit de traducerea legalizată.
(6) Dovada încetării căsătoriei anterioare se face, pentru cetăţeanul străin, cu certificatul de deces al fostului soţ, iar pentru cetăţeanul român, cu certificatul de deces al fostului soţ emis de autorităţile române sau, după caz, cu certificatul de naştere/căsătorie cu menţiunile/menţiunea corespunzătoare.
(7) Dovada identităţii se poate face cu unul dintre următoarele documente:
- a) pentru cetăţenii români, act de identitate sau paşaport emis cu menţionarea ţării de domiciliu, aflat în termen de valabilitate;
- b) pentru cetăţenii Uniunii Europene, Spaţiului Economic European şi Confederaţiei Elveţiene – documentul de identitate sau paşaportul emis de statul aparţinător, aflat în termen de valabilitate;
- c) pentru apatrizi – paşaport emis în baza Convenţiei privind statutul apatrizilor din anul 1954, însoţit de permisul de şedere pe termen lung sau permisul de şedere temporară, după caz.
(8) Cetăţenii străini fac dovada identităţii:
- a) în România – cu paşaportul emis de statul ai cărui cetăţeni sunt, în care să fie aplicată viza de intrare pe teritoriul României; viza trebuie să fie valabilă atât la data depunerii declaraţiei de căsătorie, cât şi la data oficierii căsătoriei;
- b) în străinătate – cu actul de identitate sau paşaportul emis de statul ai cărui cetăţeni sunt; din documentele prezentate trebuie să rezulte că deţin, atât la data depunerii declaraţiei, cât şi la data oficierii căsătoriei, un drept de şedere legală în statul în care se solicită înregistrarea căsătoriei.
Documente necesare
- Documentul cu care se face dovada identității, în original
- Certificatul de naștere, în original
- Certificatul medical privind starea sănătății, certificatele medicale sunt valabile
- 14 zile de la data emiterii și trebuie să cuprindă mențiunea expresă că persoana se poate sau nu se poate căsători
- Documente, în original , traduse și legalizate ori certificate de ofițerul de stare civilă, din care să rezulte desfacerea căsătoriei anterioare, dacă este cazul
Căsătoria se încheie începând cu a 11-a zi de la depunerea declarației de căsătorie, dar nu mai târziu de a 30-a zi.
Oficierea căsătoriei se face în limba română de către ofițerul de stare civilă într-o încăpere corespunzător amenajată, având o ținută vestimentară adecvată caracterului solemn al acestui act. Ceremonia se poate desfășura, la cerere, și în limba maternă a persoanelor care urmează să se căsătorească, dacă ofițerul de stare civilă cunoaște limba respectivă.