Înregistrarea căsătoriei

Înregistrarea căsătoriei 2019-02-08T12:51:15+03:00

Căsătoria se încheie de către ofiţerul de stare civilă, la sediul Serviciului Public Comunitar Local de Evidenţă a Persoanelor sau, după caz, al Primăriei în a cărei rază de competenţă teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa unul dintre viitorii soţi.

 

Căsătoria se poate încheia în afara sediului Serviciului Public Comunitar Local de Evidenţă a Persoanelor sau, după caz, al Primăriei competente, pentru motive temeinice, cu aprobarea primarului.

 

Prin excepţie, căsătoria poate fi încheiată la Serviciului Public Comunitar Local de Evidenţă a Persoanelor sau, după caz, la o altă Primărie decât cea în a cărei rază teritorială domiciliază sau îşi au reşedinţa viitorii soţi, cu aprobarea primarului unităţii administrativ-teritoriale unde se încheie căsătoria.

 

Căsătoria se încheie după 10 zile de la afişarea declaraţiei de căsătorie, termen în care se cuprind atât data afişării, cât şi data încheierii căsătoriei.

 

Primarul unităţii administrativ-teritoriale unde urmează a se încheia căsătoria poate să încuviinţeze, pentru motive temeinice, încheierea căsătoriei înainte de împlinirea termenului de 10 zile.

 

Dacă de la data depunerii declaraţiei de căsătorie au trecut 30 de zile şi căsătoria nu a fost încheiată ori dacă viitorii soţi doresc să modifice declaraţia iniţială, aceştia vor face o nouă declaraţie.

 

Declaraţia de căsătorie se face personal de către viitorii soţi, în scris, la sediul Serviciului Public Comunitar Local de Evidenţă a Persoanelor sau, după caz, la Primăria competentă unde urmează a se încheia căsătoria. Pentru motive temeinice, dacă unul dintre soţi se află în imposibilitatea de a se deplasa la sediul Serviciul Public Comunitar Local de Evidenţă al Persoanelor sau Primăriei competente, declaraţia de căsătorie se poate face şi în afara sediului acestuia/acesteia (art. 25 alin. 1 şi 2 din Legea 119/1996 republicată (2), cu modificările şi completările ulterioară).

 

În declaraţia de căsătorie, viitorii soţi vor menţiona:

– că nu există niciun impediment legal la căsătorie;

– numele de familie pe care îl vor purta în timpul căsătoriei ( art. 282 din Legea nr. 287/2009, Codul Civil – viitorii soţi pot conveni să îşi păstreze numele dinaintea căsătoriei, să ia numele oricăruia dintre ei sau numele lor reunite; deasemenea un soţ poate să îşi păstreze numele dinaintea căsătoriei, iar celălalt să poarte numele lor reunite);

– regimul matrimonial ales ( art. 312 alin. 1 din Legea nr. 287 /2009, Codul Civil- viitorii soţi pot alege ca regim matrimonial: comunitatea legală, separaţia de bunuri sau comunitatea convenţională; în cazul în care vor opta pentru separaţia de bunuri sau comunitatea convenţională, aceştia vor prezenta convenţia matrimonială autentificată la notar).

 

Odată cu declaraţia de căsătorie viitorii soţi prezintă următoarele acte (art.42, 43, 44, 45, 47 din H.G.64/2011):

– documentul cu care se face dovada identităţii, în original şi copie care trebuie să fie valabil atât la data depunerii declaraţiei de căsătorie cât şi la data oficierii căsătoriei, (pentru cetăţenii români – buletin de identitate, carte de identitate sau carte de identitate provizorie; pentru cetăţenii U.E. sau Spaţiului Economic European – documentul de identitate sau paşaportul emise de statul aparţinător; pentru apatrizi – paşaport emis în baza Convenţiei privind statutul apatrizilor din anul 1954, însoţit de permisul de şedere temporară sau permanentă, după caz; pentru străinii din statele terţe – paşaport emis de statul ai căror cetăţeni sunt, în care trebuie să fie aplicată viza de intrare pe teritoriul României, viza trebuie să fie valabilă atât la data depunerii declaraţiei de căsătorie, cât şi la data oficierii căsătoriei; pentru cetăţenii cărora li s-a acordat o formă de protecţie în România – document de călătorie emis în baza Convenţiei de la Geneva din 1951; pentru străinii care au obţinut protecţie subsidiară – protecţie umanitară condiţionată– document de călătorie; pentru străinii solicitanţi de azil – paşaport emis de statul ai căror cetăţeni sunt, însoţit de documentul temporar de identitate;)

– certificatul de naştere, în original şi copie;

– certificatul medical privind starea sănătăţii (certificatele medicale sunt valabile 14 zile de la data emiterii şi trebuie să cuprindă menţiunea expresă că persoana se poate sau nu căsători);

– documente în original şi în copii, traduse şi legalizate ori certificate de ofiţerul de stare civilă, din care să rezulte desfacerea căsătorie anterioare, dacă este cazul ( certificatul de despărţenie sau de divorţ, eliberat în perioada 1951-1960; certificatul de naştere sau de căsătorie, cu menţiunea de desfacere a căsătoriei; sentinţa de divorţ rămasă definitivă şi irevocabilă, – pentru divorţul pronunţat în intervalul 8 octombrie 1966-31 iulie 1974, acesta trebuie să poarte menţiunea că a fost înscris în actul de căsătorie în termen de 2 luni de la rămânerea definitivă şi irevocabilă a hotărârii; certificat de divorţ emis de notarul public sau de către ofiţerul de stare civilă în cazul divorţului pe cale administrativă);

– certificatul de deces al fostului soţ, pentru dovada încetării căsătoriei anterioare;

– declaraţie din care să rezulte că cei doi soţi nu cunosc niciun motiv de natură legală care să împiedice încheierea căsătoriei (soţii cetăţeni străini fac această declaraţie în faţa notarului public).

În anumite situaţii, dosarul actului de căsătorie trebuie să cuprindă şi următoarele documente (art.44 din H.G.64/2011 şi art.272-273 din Legea nr.287/2009 – Codul Civil):

– aprobarea primarului pentru încheierea căsătoriei în afara sediului Primăriei, la cererea persoanei interesate, pentru motive temeinice;

– încuviinţarea primarului pentru încheierea căsătoriei înaintea împlinirii termenului de 10 zile de la data înregistrării declaraţiei de căsătorie, la cererea persoanei interesate, pentru motive temeinice;

– autorizarea instanţei de tutelă în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul cel care cere încuviinţarea pentru încheierea căsătoriei, în cazul existenţei unor impedimente legate de vârsta matrimonială;

– avizul medical, dovada încuviinţării părinţilor ori, după caz, a tutorelui şi autorizarea instanţei de tutelă în a cărei circumscripţie minorul îşi are domiciliul, pentru încheierea căsătoriei în cazul existenţei unor impedimente legate de vârsta matrimonială;
Până la reglementarea prin lege a organizării şi funcţionării instanţei de tutelă, atribuţiile acesteia, prevăzute de Codul Civil, sunt îndeplinite de instanţele, secţiile sau după caz, de completele specializate pentru minori şi familie (art.229 din Legea nr.71/2011).

-documentul eliberat ori autentificat de misiunile diplomatice sau oficiile consulare acreditate în România, în cazul căsătoriei unui cetăţean străin cu un cetăţean român, din care rezultă că primul îndeplineşte condiţiile de fond cerute de legea sa naţională şi nu există impedimente pentru încheierea căsătoriei în România;

– documente eliberate de autorităţile competente ale statului de cetăţenie, datate recent-maximum 3 luni de la emitere-, ori care au prevăzut în conţinut termenul de valabilitate, pentru cetăţenii statelor cu care România are încheiate tratate, convenţii sau acorduri de asistenţă juridică;

– declaraţie dată pe proprie răspundere, autentificată de un notar public, din care să rezulte că viitorul soţ, cetăţean străin sau apatrid, nu este căsătorit şi îndeplineşte condiţiile de fond cerute de legea sa naţională pentru încheierea căsătoriei în România, pentru cetăţenii statelor care nu au misiune diplomatică sau oficiu consular acredita în România; pentru apatrizi, legea naţională este legea statului în care îşi au domiciliul sau, după caz, reşedinţa;

– cetăţenii statelor care nu pot prezenta dovadă eliberată de misiunile diplomatice ale acestora acreditate în România întrucât acestea nu mai eliberează un astfel de document, vor prezenta documentele eliberate de autorităţile locale competente ale statelor respective, comunicate prin D.E.P.A.B.D.;

– procesul-verbal, încheiat împreună cu interpretul autorizat, în cazul încheierii căsătoriei între persoane care nu cunosc limba română sau între surdomuţi;